33.3

LEI

Recenzia noastra

Cartea „Calauza prin infern” scrisă de Ștefan Ioan I. Davidescu e mai mult decât o simplă poveste despre suferință. E o mărturie plină de sinceritate despre experiența sa în timpul unei perioade întunecate din istoria României, în care brutalitatea sistemului comunist s-a împotmolit în oameni, în sufletul lor. La prima vedere, pare a fi doar o relatare despre tortură și rețineri, dar dacă te vigilent și dornic să înțeleagă, descoperi o inimă de om care a rezistat cu prețul multor suferințe.

Ce face cartea cu adevărat specială e perspectiva personală și sinceritatea autorului. Ștefan Davidescu nu vorbește doar despre brutalitate, ci și despre prietenia, curajul și speranța care s-au prins ca o scânteie în acele vremuri întunecate. Povestirile despre momentele petrecute în celula 36 de la Jilava și despre reeducarea de la Pitești sunt încărcate de emoție pură, de luptă interioară și de dorința de a nu lăsa ura sau frica să-l definească.

Autorul păstrează un ton uman, iar modul în care povestește face ca cititorul să se simtă ca și cum ar fi acolo, în acele momente, împins de poveștile prietenilor, de amintiri și de dorința de a ne arăta lumii ce s-a întâmplat cu adevărat. E o carte care te provoacă să nu uiți, să nu te indeferentizezi, ci să înțelegi and mai mult despre prețul libertății și despre oamenii care – chiar și în fața celor mai cumplite torturi – au găsit curajul să reziste și să vorbească.

Sincer, nu e o lectură ușoară, dar e una extrem de necesară. Și nu doar pentru cei pasionați de istorie sau politică, ci pentru oricine vrea să înțeleagă latura umană a unei epoci în care sufletul a fost pus la încercare. Ștefan Davidescu reușește să transforme durerea personală într-un strigăt de solidaritate și de trezire a conștiinței noastre colective. În final, această carte devine o lecție despre curaj, despre prețul libertății și despre cât de important e să nu uităm niciodată acele momente întunecate, ca să nu se repete.

Descriere

Ștefan Davidescu, supraviețuitor al Fenomenului Pitești , realizează o descriere lucidă și profund personală a experienței sale în timpul represiunii comuniste. Cea mai impresionantă și dramatică parte din volumul său este dedicată brutalului Fenomen Pitești .
Ștefan, împreună cu un grup apropiat de prieteni, cade victimă torturilor sistematice de la Închisoarea Pitești, iar amintirile sale din aceste momente se concentrează în mod special pe relația dintre el și prietenii săi. Ștefan Davidescu a fost cel care mi-a povestit, în celula 36 de pe Reduitul Jilavei, în vara anului 1957, patimile studenților de la Pitești, începând din 1949.
Ștefan Davidescu a fost cel care mi-a re-povestit, în satul-nou Lătești, în domiciliu obligatoriu, în 1961, pătimirile studenților trecuți prin Reeducare. Ascultându-l, re-ascultându-l, mi-am promis să scriu despre ceea ce pătimiseră studenții români din generația precedentă.
Nici chiar eu, neimplicatul, nu am reușit să o fac de la întâia încercare (în Obstinato, scris începând din 1966, prin narator declaram că despre Pitești se tace… ), însă am făcut-o de la a doua: în Patimile după Pitești – scris între 1979-80, apărută în franceză în 1981 – în personajul David Ștefănescu se poate recunoaște…
Ștefan Davidescu. După 1990, l-am încurajat pe inițiatorul meu întru Pitești să-și povestească, de astă dată pe hârtie, amintirile.
Ceea ce el a și făcut, după lungi și dureroase (și de înțeles) ezitări. – Paul Goma