Calea turnirului

„Calea turnirului” de Costel Nedelcu e o carte care te atrage prin modul în care autorul își împărtășește poveștile și emoțiile. Dacă ești fan poezie sau pur și simplu îți place o lectură care te face să simți că asculți o conversație prietenoasă, această carte e exact ce ai nevoie. Nedelcu nu e genul acela de poet care preferă să se ascundă în spatele unor formule elevatice sau cuvinte răsucite. În schimb, el se apropie de cititor cu sinceritate, povestindu-ne despre momente speciale, despre un Turnir de Poezie lângă muntele Olimp, ca și cum ar fi o întâmplare veche de tot timpul. E ca și cum ai fi acolo, în mijlocul evenimentului, simțind emoțiile, tensiunea și bucuria momentului. Autorul nu insistă atât de mult pe „eu”-ul său, ci preferă să creeze scenarii, descrii imagini și să transmită sentimente. Se simte o sensibilitate deosebită în felul în care vorbește despre aceste experiențe, ca și cum ar fi mai mult un interpretor al unor amintiri, decât un simplu narator. Îți păstrează curiozitatea, te face să vrei să afli mai mult despre ce s-a întâmplat acolo, despre turnir, despre prieteni, despre momentele de revelație. O chestie care te poate surprinde e modul în care Nedelcu reușește să împletească poezia cu povestirea, să dea o notă narativă în carul unei poezii, sau viceversa. Cartea devine astfel o combinație plină de farmec, o incursiune în sufletul unui poet care nu doar își scrie poezia, ci o trăiește, o povestește. Dacă îți plac amintirile bine povestite, dacă îți place să simți emoțiile altora și să te lasi purtat de poveste, atunci „Calea turnirului” e o alegere foarte bună. O carte care nu doar te face să reflectezi, ci și să te bucuri de modul în care cuvintele pot crea imagini și sentimente puternice. În final, e o lectură care te face să te simți mai aproape de poezie, mai aproape de oameni și, cel mai important, de tine însuți.