Asemenea lui Tudor Arghezi si lui Lucian Blaga, Nicolae Silade surprinde faptura umana sub dubla ipostaza de entitate generica si individualitate distincta. Specificitatea acestui tip de enunt este interiorizarea prin care vocea lirica asterne o noua perspectiva asupra realitatii.
Nicolae Silade vorbeste despre solitudinea fiintei si despre efemeritatea ei biologica, despre aspiratiile perpetue si raporturile sale cu Divinitatea, despre putinele bucurii si numeroasele limitari impuse prin destin. – Ion Balu
