Calendarele poporului roman. Iunie

Cartea „Calendarele poporului roman. Iunie” scrisă de Antoaneta Olteanu pare să fie o adevărată comoară pentru cine vrea să înțeleagă mai bine lumea vechilor țărani români. Tot ce e legat de modul lor de a privi timpul, de a-l trăi și de a-l înțelege, este adunat aici într-un mod sincer, aproape de sufletul celor care vor să descopere acea „știință a vieții” pe care o foloseau strămoșii noștri. Cartea te invită într-un fel de călătorie în inima tradiției populare, unde calendarul nu e doar niște zile și date, ci devine un ghid magic pentru fiecare moment al vieții lor.

Ce mi-a plăcut cel mai mult e faptul că autorul nu tratează calendarul doar ca pe o simplă ordine a timpului, ci îl prezintă ca pe o formă de cunoaștere profundă, ca pe o armă pentru a înțelege și a influența viața. Într-adevăr, oamenii aceia știau exact când să semene, când să se ferească de anumite lucruri sau când să sărbătorească. În fond, nu aveau nevoie de ceasuri, termometre sau alte ajutoare moderne — tot ce le trebuia era să fie atent la semnele naturii și să păstreze acele cunoștințe mostenite din generație în generație. Și aceasta nu era o simplă superstiție sau folclor, ci o tehnică de a încerca să-și controleze destinul, chiar dacă în mare implacabilitatea lui nu puteau schimba totul.

Folosind povești și explicații precum cele despre vreme sau semnele din natură, cartea reușește să redea farmecul unui mod de viață în care lumea era interpretată ca un întreg, un sistem magic bine închegat. Și, ce-i mai frumos, această cunoaștere nu rămânea doar în capul bătrânilor; era împărtășită cu copiii, transmisă din generație în generație, devenind o parte vitală a identității lor. Așa se păstrează și astăzi această lost-rună de înțelepciune, care uneori pare că întrece chiar cunoștințele aduse de știință sau de astronomi. În fond, pentru omul simplu al satului, aceste semne ale naturii nu sunt doar niște curiozități, ci sunt cale de a trăi mai înțelept și mai aproape de lumea în care trăiește.

Îmi place că autorul nu idealizează, ci prezintă realitatea așa cum a fost — plină de înțelepciune tradițională, dar și de farmecul unei epoci în care omul era parte integrantă din natură. Această carte ne amintește câte lucruri putem învăța dacă ne oprim și privim în jur, dacă ne deschidem sufletul către poveștile și semnele pe care ni le trimite lumea. În ziua de azi, când totul se întâmplă atât de rapid, e tot mai valoros să ne amintim că strămoșii noștri aveau, de fapt, propria lor magie a timpului — o magie pe care, dacă o învățăm, o putem avea și noi în viața noastră, mai simplu, mai natural și mai plin de sens.