Cand cel mai greu deal e pragul casei

Intr-o emisiune televizata, in care se prezentau cu delicatete oameni traind sus, intre munti, in deplina izolare si modestie, departe de asezari si oameni, departe de sunetul clopotelor, un batran, care abia se tara in bastoane a rostit: „Dealul cel mai greu de urcat, dupa atata drum, e pragul casei”, un prag care e si cel al nenumaratelor vieti pe calea lunga ori scurta a calvarului reintoacerii in Casa genuina, acolade de vieti in izolare si singuratate deplina, care-au determinat un alt batran sa spuna, cu proaspata bucurie, referindu-se la oaspeti, la echipa de reporteri: „A venit raiul la noi”, la fel cum pe vremuri Sf. Serafim din Sarov, celui care-l vizita, dupa luni si luni de singuratate: …Bucuria mea …
– lor, voua tuturor, gratitudinea mea.