Cartea lui Enoh

Cea mai veche scriere biblica, exclusa din Biblia Canonica. Adesea descrisa ca fiind „cartea pierduta” a Bibliei, Cartea lui Enoh este una dintre cele mai importante lucrari apocrife necanonice, ce a avut o influenta uriasa asupra credintelor crestine timpurii, in special asupra celor gnostice.
Conform Bibliei, profetul Enoh a trait pe Pamant 365 de ani, apoi nu a murit, ci a fost luat de catre Dumnezeu alaturi de el. Timp de sute de ani, Cartea lui Enoh a fost acceptata de parintii bisericii primare, dar a fost respinsa de conciliul de la Laodiceea din anul 364 d.Hr.
Astazi, ea ramane un testament inflacarat al sperantei si al triumfului binelui asupra raului. Plina de concepte despre pacatul originar, ingeri cazuti, demonologie, inviere si judecata finala, este un document vital pentru originile crestinismului.
Importanta Cartii lui Enoh pentru studiul originilor crestine: Acesta este un subiect care nu poate fi apreciat pe deplin fara a studia cartea in detaliu, mai ales din perspectiva doctrinara, si vazand in cate aspect reprezinta doctrina si conceptiile renumite ale evreilor din ultimele doua secole precrestine. A face acest lucru aici ar implica o cercetare mult prea ampla; trebuie sa fie suficient sa indice cateva dintre numeroasele aspecte care ar trebui studiate; dintre acestea, se va vedea cat de importanta este cartea pentru studiul originilor crestine.
Charles spune ca „influenta Enoh 1 asupra Noului Testament a fost mai mare decat cea a tuturor celorlalte carti apocrife si epistole la un loc”; si ofera o lista formidabila de fragmente din Noul Testament care „fie in frazeologie, fie in idee, depind direct de sau sunt ilustrative pentru fragmentele din Enoh 1, precum si o lista suplimentara care demonstreaza ca diferite doctrine din Enoh 1 aveau „un rol incontestabil in modelarea doctrinelor corespunzatoare din Noul Testament”. Aceste fragmente ar trebui studiate – si se va descoperi ca ele sunt cel mai interesant studiu – in lucrarea lui Charles la care s-a facut referire deja de mai multe ori, pp.
XCV-CIII; si, cu acestea, ar trebui citita sectiunea despre Teologie din „Cartea lui Enoh”, pp. CIII-CX.
Abordand subiectul din Enoh 1 si Evanghelii, scriitorul subliniaza ca prima „contine o tentativa serioasa de a explica prezenta Raului in istoria omenirii, iar aceasta tentativa ne reclama atentia, deoarece este, in esenta, punctul de vedere presupus in Evanghelii, in special in Evangheliile sinoptice. Cand studiati Evangheliile lui Matei, Marcu si Luca pe fondul „Cartii lui Enoh”, le intelegeti in perspectiva lor adevarata.
Spunand acesta, n-am nicio intentie sa diminuez importanta a ceea ce ne spun Evangheliile. Dimpotriva, Cartea lui Enoh pune cuvintele familiare in contextul adecvat.
Intr-adevar, mi se pare ca unele dintre cele mai cunoscute Cuvinte ale lui Iisus apar in adevarata lor lumina doar daca sunt privite ca Midras care sta la baza cuvintelor si conceptelor familiare ale celor care l-au auzit pe profetul Galilei, desi acum au fost uitate deopotriva de evrei si de crestini” (p. 21).
De un interes si mai mare sunt remarcile sale asupra relatiei dintre Enoh LXII si Matei XXV 31-46; el considera ca „Pildele lui Enoh sunt presupuse in scenele Sfintei Evanghelii dupa Matei”. Ar trebui citita intreaga discutie care urmeaza.
Aspectele care prezinta un interes special si care ar trebui studiate in incercarea de a intelege importanta ,,Cartii lui Enoh” pentru studiul originilor crestine sunt problema raului, incluzand, desigur, demonologia si Judecata de Apoi; Mesia si Regatul Mesianic – titlul „Fiul Omului” este de o importanta deosebita – si Invierea. Exista, desigur, si alte subiecte care se vor impune de la sine in studiul cartii.
Traducere din limba etiopiana deEdith Negulici.