Cartea nuntii

In Cartea nuntii , fragmentele de descriptie peisagistica si cele de analiza erotica, manifestand acelasi viguros senzorialism al expresiei, incarcate de poezie, tin cumpana portretelor de matusi arhaice (proza din Cartea nuntii se leaga strans, e din acelasi aluat translucid cu versurile calinesciene, cristalinul freamat din Vanatoare sau Herodot, IV, 8 – 9 mineralul zaharat al portretelor ritmate din Ghenca, sau Rochia de moar), dar romanul ar fi fost, daca s-ar fi marginit la mediul sugestiilor epice ale corolei de matusi, in acea casa de molii si dulceturi vetuste, roman tragi-comic lasat pe seama cititorului sa si-l construiasca, pornind de la cariatidele senile ridicate de autor. Marele erou al acestui roman, profesorul Silivestru, poate fi socotit o cheie critica pentru Enigma Otiliei, ce a urmat: umorul calinescian atinge maxima tensiune in intalnirea profesorului cu ingerul Mortii (versurile intitulate Melancolia par un joc nu fara comic al gratuitatii tehnice, o desfasurare lirica mecanica ce imbraca viul liric, spre a imprumuta termeni celebrei definitii a lui Bergson).
– Ion Negoitescu