Cartea verii

O bijuterie semnata de mama mominilor Pe o insula minuscula si adorabila din Golful Finlandei, Sophia, o fetita care incepe sa deschida ochii asupra lumii, si bunica ei extraordinara isi petrec o vara de neuitat. Scormonesc dupa proteza in tufe de bujori, hoinaresc impreuna pe insula, mesteresc barci din scoarta de copac, isi construiesc o Venetie in miniatura, dezbat probleme grave despre Dumnezeu, viata, dragoste si moarte, spioneaza cu nerusinare casele vecinilor de pe alte insulite, se dau in vant dupa furtuni, fac schimburi nostime de pisici, dupa toanele nepoatei, si au tot felul de aventuri naucitoare.
Bunica pare cam morocanoasa la prima vedere si are un umor destul de sec, dar ea este cea care ii incurajeaza, de pilda, pornirile stiintifice ale nepoatei, scriind dupa dictare un delicios Tratat despre ramele rupte. Cele doua formeaza o pereche memorabila si indestructibila, menita parca sa ne aduca aminte tot ce este mai frumos si mai vulnerabil in fiinta umana.
Cartea verii ne spune inca o data, intr-un mod idilic si induiosator, ca doi oameni isi pot crea singuri o lume a lor la fel de perfecta ca o insula. Tove Jansson a fost geniala.
Ne-a dat acest roman minunat, frumos, intelept si totodata foarte haios. – Philip Pullman Cartea verii e ca un fluture eliberat intr-o camera plina de elefanti.
Un microcosmos care atinge perfectiunea, un imn desavarsit inchinat lucrurilor mici, o lectura tihnita. Cartea verii este o lume sine.
– Ali Smith, The Guardian Traducere din limba suedeza de Andreea Caleman.