… in loc sa ma simt jignita, am izbucnit in ras.
Ce bine era! Dintr-o data m-am eliberat, ca in preajma unui prieten vechi care-ti cunoaste gandurile ca pe propriu-i buzunar…
Si ne-am privit adanc… Nu erau ochii Anisiei, erau altii ascunsi in spatele arcadelor micute, unii care cuprindeau TOTUL…
Si pe care ii cunosteam, ii iubeam dintotdeauna. – Acum stii, nu-i asa?…
ma sfredelira ei. – De ce nu mi-ai spus mai demult?…
Am ingaimat. – Nu erai pregatita sa intelegi.
– Dar sunt mai in varsta decat tine! – Tocmai de-aia…
in fiecare zi, uitam un pic.
