Cateva feluri de a disparea

Flavius Ardelean cartografiaza lumi imaginare si exploreaza realul – cu distorsiunile acestuia si cu potentialul sau de schizoidie si dementa – ca pe un teritoriu al fantasticului. Povestirile despre oglinzi devoratoare si (auto)reflectari obsesive din Cateva feluri de a disparea descriu subterane si taramuri thanatice, spatii neprimitoare ce adapostesc, la granita dintre vizibil si invizibil, alteritati repulsive, monstri „cu doua fete”, gemeni damnati, chipuri fara ochi, dusmani imposibil de numit – totul redimensionandu-se, la sfarsit, printr-o poveste despre lumea de dincolo de Golful Tesaturii si despre „visele de dinainte de viata”.
O combinatie (remarcabil orchestrata) de thriller, horror si dark fantasy, pe un fundal (post)romantic sau decadent, strabatut de sugestii kafkiene ori sartriene… – Bianca Burta-Cernat Un ghem negru din maruntaiele pamantului preia controlul asupra unei scoli.
Un monstru mitic face ravagii intr-un sat uitat de lume. Gunoiul imbraca forme nemaintalnite intr-un oras de provincie.
Pe un taram straniu, regresia oamenilor e inevitabila, iar povestile de dragoste nu pot fi salvate. Acestea sunt doar cateva dintre lucrurile pe care le vei gasi in cuprinsul acestei carti, care se invarte in jurul disparitiei, intr-o forma sau alta.
Flavius Ardelean revine, in Cateva feluri de a disparea , cu o serie de sapte povestiri macabre excelente. Flavius Ardelean este un prozator cu o scriitura deja matura si o voce distincta in peisajul literar autohton.
Confirma aceste lucruri in volumul de fata, pe care nu poti sa nu-l citesti cu placere, in ciuda faptului ca intunericul locuieste in toate istoriile pe care ni le spune, in pofida faptului ca nu exista nicio speranta de salvare pentru personajele sale. Lumile pe care le construieste sunt atat de posibile, atat de autentice, incat te inspaimanta.
Cateva feluri de a disparea este un adevarat tur de forta. Unul in care, povestire dupa povestire, ti se vor infiltra in minte doze precise de uimire si de groaza si te vor trece fiori pe sira spinarii.
– Eli Badica, coordonatoarea colectiei n’autor