Precum pasarile nu se pot ridica in zbor de pe pamant in vazduh numai cu o aripa, ci cu amandoua, asa si oamenii nu se pot apropia si a fi cu Dumnezeu, decat numai prin aceste doua aripi: credinta dreapta si fapte bune. Aceasta reiese clar din cuvintele Mantuitorului: „Nu tot cel ce-Mi zice Mie, Doamne, Doamne, va intra intru Imparatia Cerurilor; ci acela ce face voia Tatalui Meu Care este in ceruri”, adica cele aratate de El in predica de pe munte (Mt.
7,21; 6; 7). Sf.
Ap. Iacob, dupa ce arata clar ca, credinta fara fapte e moarta, ca si trupul fara suflet, adauga: Din fapte (bune) se indrepteaza omul; iar nu numai din credinta(Iac.
2, 24, 16-26). Sf.
Ap. Pavel arata ca faptele bune sunt roadele Duhului, zicand: Roada Duhului este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea poftelor…
Facand binele sa nu slabim, ca la vreme vom secera neostenind. Deci, pana cand avem vreme, sa facem bine catre toti si mai vartos, catre cei ai nostri de o credintha.
Domnul va rasplati fiecaruia dupa faptele lui… Noi toti trebuie sa ne aratam inaintea Divanului lui Hristos, ca sa ia fiecare dupa cum a facut, cele ce s-a lucrat prin trup ori bine ori rau (Gal.
5, 22; 9, 9,10; Rom 2, 6; 2, Cor. 5, 10).
Credinta dreapta cu faptele bune sunt intr-o foarte stransa le gatura, ca si trupul cu sufletul. Acestea lucreaza mana in mana, ca aripile zburatoarelor sau ca cele doua lopeti ale barcagiilor.
Barca vietii noastre inainteaza cu spor in mantuire la Imparatia lui Dumnezeu numai cand vaslim cu cele doua lopeti: credinta si faptele bune.