Name: Ceasornicarul
Brand: Zamfir Balan
SKU: 9786064914675
Price: 39 RON
Availability: InStock

LEI

Recenzia noastra

Am citit cartea „Ceasornicarul” scrisă de Zamfir Balan și nu pot să nu-mpun pe gânduri câte de multe povești frumoase și adânci se ascund în paginile astea pline de poezie și realitate. Îmi plac că autorul vorbește despre timpul ăla care trece peste noi, pe nesimțite, dar pe care, totuși, îl putem rearanja și înțelegeri adânc în suflet. Imaginează-ți un ceasornic, rotitele lui care se învârtesc și pe care el le știe să le orchestreze ca să ne spună adevăruri dureroase, dar și pline de speranță. Așa mi s-a părut mie – ca un ceasornicar care, cu răbdare și artă, reînnoiește timpul pentru cititor.

În cartea asta, doar nu e vorba despre simple povești, ci despre o cale a memoriei, ca aceea de la Proust, care te poartă în trecut, dar care te și ajută să te regăsești. Zamfir Balan pare să fie un artist, un pic ca în vechiul război al artei, unde nu-i vorba despre frumusețea superficială, ci despre o frumusețe adâncă și platonică, care ne invită să fim aproape de sufletul adevărului. În paginile lui, și simbolismul și realismul magic se împletesc, iar cititorul ajunge să simtă că pătrunde într-o lume unde timpul și spațiul se contopesc, creând un univers unic, ca o Cetate atemporală, o Fata Morgana a imaginilor pictate cu cuvinte și sentimente.

E foarte interesant cum Zamfir Balan introduce și povești despre oameni și condiția lor, despre fragilitatea unei vieți pline de conflicte și de speranță. În proza lui, lumea e ca un pod peste timp, un loc unde îți poți găsi refugiu, chiar dacă te confrunți cu greutățile istoriei sau cu lumea din sud, unde totul pare să se dilate și să rezoneze cu ritmul spuselor lui Mario Vargas Llosa sau Gabriel García Márquez. În aceste povești, fiecare detaliu și fiecare clipă par să revină, să se reorganizeze într-un mod magic și plin de înțelesuri care te invită să meditezi despre viață și despre timpul nostru care nu stă niciodată locului.

Ce mi-a plăcut foarte mult la această carte e cum autorul reușește să îți pună sufletul în priză, cu fiecare poveste, chiar și cele mai amare, în care lumea reală și fantasticul se împletesc într-un mod atât de lin, încât te face să trăiești chiar acolo, în acea lume. E ca și cum te-ai plimba pe urmele personajelor într-un sat de la gurile Dunării sau pe străzile unei cetăți vechi, pline de amintiri și de visuri. Și totul, în final, devine despre iubire, despre dorință, despre a găsi un sens în haosul vieții, doar că acest sens e înfățișat frumos și plin de poezie de către Zamfir Balan.

Mi-a fost imposibil să nu fiu fermecat de această carte, care e ca o comoară pe raftul bibliotecii noastre de evoluție și de căutare. O recomand cu căldură tuturor celor care vor să descopere povești pline de suflet, de adevăr și de magie, chiar dacă uneori, adevărurile sunt dureroase. Pentru că, până la urmă, cred că și cartea asta ne învață să avem răbdare și să credem că, dincolo de timpul care trece, adevărurile noastre rămân mereu în noi, așteptând să fie descoperite.

Descriere

O surpriza, trebuie sa recunosc, inspirationala sa-l intalnesc pe finul analist si pasionatul ingrijitor al operei istratiene aici, in intimitatea prozei scurte! Zamfir Balan, asemenea unui ceasornicar de cursa lunga, intoarce iscusit, cu dibacia unui imaginar poetic si terapeutic, rotitele timpului, arcuit in bolte interioare, si le reda cititorilor masura acelor adevaruri dureroase spre care te poarta doar intelepciunea, trecerea prin ani si prin literatura!
Pasind pe proustiana cale a memoriei, de data aceasta livresti, si avand incrustate in suflet marturisiri precum cele apartinand alter ego-ului care deschide si, simbolic, inchide volumul de fata, in fond un artist oglindind in si prin sine nu frumosul speculativ, ci triada platoniciana intemeietoare, prozatorul ne invita acum sa-i fim partasi la un pact de devotiune si credinta: Buchea cartii, buchea vietii, tot aia e . Cautand refugiu in bratele unei „realitati” in care fictiunea te poate salva de tine insuti, cum atat de adanc se pronunta, „povestasul”, cu nuante adeseori amprentate de realism magic, construieste, pe scheletul fantoselor ideatice – asemenea modelului sau care, despartindu-se de conditia de apatrid, a devenit un cetatean al lumii – imaginea unei cetati atemporale si chiar nedefinite spatial, un topos unic, un soi de Fata Morgana care uimeste prin imagini picto-poetice precum aceea a corabiilor ce pun stapanire pe strazile orasului de la gurile Dunarii sau a celei mai luminoase stele pe care indragostitul o coboara de pe cer pentru a o aseza la gatul interzisei iubite…
Si, acolo unde umanul, supus agresiunii istoriei recente reinterpretate in proze precum Podul , isi cere dreptul la viata fictionala, autorul i-l acorda, cu un suras amarui pe chip, mimand frastic lentoarea vietii in lumea Sudului, acolo unde totul se dilata si se recompune armonic, dupa logica substitutiei reciproce si discontinui intre real si fantastic. Am citit acest cronotop fluid al lui Zamfir Balan cu incantarea cu care descopeream, in anii studentiei, prozele lui Stefan Banulescu, la paritate cu cele semnate de Mario Vargas Llosa ori Gabriel Garcia Marquez .
E o carte de pus acolo, in biblioteca cresterii si a descresterii noastre! – Livia Iacob