Ceasu’ si camasa miresei

Debutul în dramaturgie al lui Gavril Pătru, talentatul actor cunoscut sub numele de Giani, s-a petrecut sub cele mai favorabile conjuncturi. Volumul de debut a primit Premiul „Marin Sorescu“ al Filialei București-Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor, iar Teatrul Național București a introdus repede piesa în repertoriu, ocazionându-i astfel și debutul ca regizor.
(…) Piesa este o comedie neagră, în care cel mort, când se scoală din sicriu, în flashback-uri, e mai rezonabil decât familia sa care îl mai plânge, dar mai mult se încaieră pe teme din istoria veche și recentă a neamului. Olteni aprigi, urmașii Tatălui nu ezită să-și arunce vorbe deloc cuvioase la căpătâiul șefului clanului.
O virtute specială a lui Gavril Pătru, care apare și în prozele sale scurte, este aceea de a reda oralitatea specifică oltenilor. Marin Sorescu din „La Lilieci“ este modelul urmat nu servil, ci cu inventivitate și adus la zi.
(…) Spectacolul este plăcut, subiectul este inspirat ales și autorul a știut să evite orice element moralizator. Pur și simplu, avem un fapt de viață (și de moarte, să acceptăm) care trece firesc din real în fantastic și înapoi, într-o Oltenie suficient de comică, fără a deveni caraghioasă, ridicolă.
Gavril Pătru, ca dramaturg și regizor, are știința măsurii. Am consemnat, așadar, un dublu debut indiscutabil reușit, așteptând ca autorul dramatic să-și lărgească universul și să-și adâncească tematica.
– Horia Gârbea, Moroi printre noi / Luceafărul de dimineață nr. 7/2025