Spectrul perceput al mortii nu se desprinde de tanatologie, nici de escatologia individuala, desi tinde spre naturalismul tern al contemporaneitatii si se arata interesat de pseudostiinte fara sa se dezica de tezele etnosofiei si de promisiunile teosofiei. Mistica mortii imagineaza apocaliptic, are nostalgii edenice, dar nu respinge scientismul occidental.
Ispitit pana la erezie de psihomorfism, precum si de experientele new age in pragul mortii, omul coboara in adancul sau crezand ca acolo se modifica esenta lucrurilor, ori Fiinta transcende constiintei si nici nu-si poate depasi determinatiile ei destinale. Prin urmare, acest studiu de etnosofie escatologica nu aduce, ontologic, nimic nou, insa enumera suficiente motive pentru omul modern sa reia, in lucida obstinatie, intrebarile fundamentale care, desi privesc moartea, ii ordoneaza totusi viata.
– Argumentatio
