preambul daca as fi stiut atunci – cand stateam absorbit cu obrazul culcat pe perna din cuvinte ca intr-o magnifica alegorie potrivita unui destin scriitoricesc – ca va fi vorba de inspiratie, as fi scris m-as fi lasat starnit de ambitie as fi intrat intr-un vis as fi colectat impresii, idei, notatii ca sa nu scap acele rare fermentatii cand mintea framantata de opera dupa indelungi perioade de ceata, confuzie prinde in sfarsit un moment de infuzie si deodata forma se lamureste singura vine parca de la sine ca si cum ar fi colaborat in ascuns o nobila instanta care nascoceste mai bine,
