Am citit cu interes cartea „Celor mai curate glasuri”, scrisă de Alexandru Pascanu, și trebuie să spun că m-a impresionat profund modul în care autorul își descrie personalitatea și parcursul în muzica românească contemporană. E ca și cum ai sta de vorbă cu un prieten apropiat care îți povestește despre pasiunea lui pentru muzică, despre principiile care îl ghidează și despre modul în care reușește să transmită ideile sale. În același timp, se simte clar că această carte vine dintr-un suflet sensibil și dedicat, care pune mult suflet în ceea ce face.
Un aspect care mi-a atras atenția a fost modul în care Pascanu vorbește despre delicatețea și subtilitatea din creațiile sale. Deși nu e un creator prolific, fiecare lucru pe care îl face pare să fie gândit cu mare atenție și cu un scop clar. El acordă o importanță aparte ideilor inspiratoare și felului în care le transmite, fie că e vorba despre partiturile simfonice, camerale sau cele vocale. Parcă vrea să arate că muzica nu e doar o combinație de note, ci ceva mai profund, mai încărcat de semnificații și emoții autentice.
Cartea are și o poveste despre cum Pascanu se inspiră din folclor sau din versurile poeților, dar reușește să creeze un limbaj muzical plin de sens, chiar dacă uneori pare mai dificil de descifrat pentru cineva mai puțin avizat. Îmi place foarte mult ideea că el încearcă să comunice clar și convingător, fără a pierde din vedere frumusețea și sensibilitatea fiecărei idei. Se vede clar că muzica pentru el e un mod de a transmite sentimente și de a conecta cu ascultătorul într-un mod autentic și sincer.
Un lucru care m-a fascinat a fost cum Pascanu, pe lângă talentul său artistic, își dedică mare parte din timp și muncă în formarea noilor generații de muzicieni, fiind profesor la Conservatorul bucureștean. Se simte că această pasiune pentru învățare și împărtășire completează perfect personalitatea sa sensibilă și talentată. În final, această carte nu e doar o simplă prezentare a unui destin artistic, ci o poveste despre cum pasiunea și sinceritatea pot face diferența. Recomand cu căldură oricui vrea să redescopere frumusețea muzicii și să înțeleagă mai bine personalitatea unui artist dedicat. Și, totodată, să simtă că și muzica, ca și viața, trebuie trăită cu sensibilitate și iubire adevărată.
Personalitatea compozitorului Alexandru Pascanu ocupa un loc distinct in muzica romaneasca contemporana datorita unor principii etice si estetice care ii caracterizeaza gandirea si muzica. Fara a fi un creator prolific, Alexandru Pascanu se impune prin soliditatea realizarii intentiilor sale de artist, prin importanta aparte pe care o acorda ideilor inspiratoare si modului in care acestea sunt comunicate.
De aici decurge factura programatica a mai multor partituri simfonice si camerale. Totodata, aceeasi dorinta de comunicare clara, sensibila si convingatoare, l-a determinat sa opteze, in muzica destinata vocilor, pentru un limbaj incarcat cu semnificatii.
Fie ca porneste de la sugestia unor modele folclorice, fie ca creaza imagini sugerate de versul poetilor, Alexandru Pascanu realizeaza astfel, cu aproape toate opusurilee sale, un parcurs original, in care personalitatea sa se profileaza atragator. Dincolo de o vasta cultura profesionala, pe care scrierile didactice si activitatea de profesor la Conservatorul bucurestean au pus-o in valoare, Alexandru Pascanu este si un artist extrem de sensibil, delicat, capabil sa nuanteze fiecare detaliu si sa pastreze, totodata, o linie unitara ca stil.