Centrul lumii locuite

In tentativa de a descoperi limbajul primordial al arhitecturii si semnificatia simbolurilor ancestrale, autorul cerceteaza trunchiul din care s-au format culturile timpuri; culturi din care s-au dezvoltat, ulterior, toate ramurile reprezentate de culturile contemporane. Capitolele cu privire la Simboluri, Simbolurile Centrului si O antropologie a locuirii alcatuiesc pivotul lucrarii.
Potrivit lui Florin Biciusca „lucrarea de fata isi propune restaurarea Casei Adamice, a casei primordiale, si intelegerea primului gest arhitectural ca gest cultural, in dorinta unei bune cuprinderi a intregului sistem care sa poata sta la baza unei teorii a arhitecturii coerenta ca unealta valabila de obiectivizare a judecatii de valoare”.(…) Simbolurile Centrului pretind popasuri repetate, pentru a privi rand pe rand: Padurea sau labirintul, care se regasesc in catedrala gotica, in fortificatiile cetatilor, in curtile inconjurate de coloane; Copacul-Cruce, identificat in coloana sau in turnul-clopotnita din cetatea medievala; Muntele-Grota, reprezentat prin zigurat, templu, altar, si intalnit atat la nivelul structurii cetatii, cat si la cel al organizarii locuintei; Focul, regasit ca vatra in comunitatile primitive, in cetatea antica si in casa taraneasca; Cerul, care, dupa cum ni se atrage atentia, „nu se afla doar deasupra noastra, ci este un plan legat intim de toate celelalte planuri”. El este prezent in etajele piramidelor aztece, in cupola bisericii, in acoperisul casei.
– Autorul