Cerul, pamantul si Rares

Am citit cartea „Cerul, pamantul si Rares” de Alexandra Tiponut-Cotut si trebuie sa spun ca m-a dat peste cap. De fiecare data cand am crezut ca stiu despre ce e vorba, autoarea m-a surprins cu o poveste plina de emotie, durere dar si speranta. Este o carte care-ti ramane lipita de suflet, nu doar pentru ca vorbeste despre lucruri mari, despre iubire, pierdere si credinta, ci pentru ca o face intr-un mod sincer si autentic, ca si cum ai asculta pe cineva povestindu-ti din suflet.

Descrierea asta simpla, dar cutremuratoare, despre viata si moarte, despre dramele personale si despre oamenii care te sustin, nu poate fi citita fara sa-ti lase o umbra de tristete sau ganduri complice. Autoarea ne poarta prin povestea unei mame care a invatat sa iubeasca si sa invete din durere, sa ramana acolo chiar si atunci cand totul pare sa se destrame. E o carte despre iubire neconditionata, despre un dor ce nu se poate vindeca, despre nopti lungi de spital si telefoane care te sfasiie in bucati.

Mi-a placut ca fiecare pagina pare sa vorbeasca dintr-un loc profund, ca fiecare cuvant e ales cu atentie pentru a transmite adevaratele emotii ale unei mame, ale unui copil, ale vietii insasi. E o carte despre speranta care nu moare, despre credinta ca Dumnezeu are propriul sau plan, chiar si atunci cand totul pare sa fie pierdut. Aproape ca simti ca traiesti langa ei toate aceste momente intense, cu sufletul la gura, ca si cum ar fi parte din povestea lor.

M-am regasit in acea iubire care ramane, chiar si atunci cand totul pare sa se destrame. Autoarea te provoaca sa te gandesti la propriile tale momente de incendiu si de lumina, la felul in care iubirea ne poate salva sau ne poate doborî. E o carte care iti da de gandit mult timp dupa ce o termini, pentru ca te ating acolo unde nimeni nu vrea sa se uite, la sufletul uman si la credinta ca, chiar si in cele mai negre nori, se ascunde o raza de speranta.

In final, trebuie sa spun ca „Cerul, pamantul si Rares” e mai mult decat o simpla lectura. E o calatorie in interiorul fiintei umane, o poveste sincera despre iubire si pierdere, dar si despre invatatura ca, uneori, trebuie doar sa ramai, chiar si atunci cand totul pare sa te doboare. E o carte care te invata ca, in cele din urma, iubirea ramane, chiar si dupa ce paginile se inchid.