Ceva ne scapa

Ceva ne scapa. De la cosmos la constiinta, nimic nu este asa cum credem ca stim, iar pentru Dumnezeu e loc in orice scenariu De cand ne stim cautam sa ne explicam lumea si pe noi insine.
Reductionismul rateaza, in drumul cunoasterii catre fundamental, chiar acele fenomene pe care dorim sa le intelegem. Am incercat sa descifram misterul vietii sau al constiintei plecand de la biologie, trecand prin chimie catre mecanica cuantica.
Insa acolo nu am gasit explicatia nici pentru miracolul vietii, nici pentru fenomenul constiintei, nici macar pentru liberul arbitru. Ca sa le patrundem sensul trebuie sa refacem drumul in sens invers, de la simplu la complex, si sa aflam cum apar noile proprietati.
Emergenta face acest lucru. Big Bang-ul, materia intunecata, energia intunecata, inflatia cosmica reprezinta esafodajul pe care este construit tot ce credem ca stim despre Univers.
Insa cat de stabil este el? Cel mai mare pericol pe care il poate prezenta inteligenta artificiala nu este pierderea slujbelor.
In schimb, inzestrarea ei cu subiectivitate este comparabila cu „gadilarea cozii dragonului”. Cadrul evolutionist al teoriei lui Darwin il inlatura pe Dumnezeu in aceeasi masura in care o fac legile mecanicii ale lui Newton sau principiul al doilea al termodinamicii.
Toate nu fac decat sa arate cum se petrec lucrurile.