Cheile Turzii. Monografie arheologica

Cheile Turzii din judetul Cluj reprezinta unul din cele mai importante monumente ale naturii, care adaposteste de asemenea numeroase resturi de locuire umana din Paleolitic si chiar pana in perioada moderna. Atractia comunitatilor umane pentru zona mentionata se datoreaza si numarului mare de resurse naturale care se afla aici: roci naturale ce puteau fi folosite pentru realizarea uneltelor si armelor, izvoare cu apa sarata aflate in imediata proximitate a Cheilor Turzii; nisipuri ce contin aur in raul Aries (nu departe de Cheile Turzii), soluri bune pentru agricultura aflate la iesirea din zona; animale salbatice ce puteau fi vanate, asigurand o parte din hrana necesara.
Maretia reliefului din chei a atras, de-a lungul timpului, numerosi vizitatori, unii din ei artisti plastici, fotografi, care au lasat ca marturii lucrari valoroase. Ne referim la pictura realizata de Henric Trenk, reprezentand intrarea in Cheile Turzii, aflata in colectia Muzeului Brukenthal din Sibiu, sau la gravurile datorate lui L.
Rohbock, 1856. Investigarea arheologica a zonei Cheilor Turzii se leaga de sfarsitul secolului al XIX-lea – inceputul secolului al XX-lea.
Cele mai interesante lucrari se datoreaza lui Nicolae Vlassa (1966-1971), urmate de cele desfasurate de Gh. Lazarovici intre 1994-1995, reluate apoi din 2003 si continuate in 2004, 2005, 2010, 2013, 2015, 2016 si 2017.