Chiriasul secundei

Carte dupa carte, autor dupa autor… Si Tzara, auzi: „cu unitatea de masura Eternitatea, orice actiune este zadarnica”.
Si mai vine si Breton cu prostiile lui: „E inadmisibil ca un om lasa vreo urma prin trecerea sa pe pamant”. Va inselati, stimabililor, Marele meu OP va dainui de-a pururea si-o zi, cum a zis Will, nesuferitul ala de Will care se lauda ca a facut lumea in sase zile, prea le stia el pe toate!…
Caci mie, numai mie, mi s-a dat unica sansa de a castiga, prin opera mea, marele pariu cu Eternitatea! Si voi duce astfel in eternitate si pe acesti umili chiriasi ai secundei…
Autor dupa autor, deceniu dupa deceniu, secol dupa secol… Doamne, cati rastigniti ai scrisului, cati apostati ai cernelii!
Gata, ca aduce a Sorescu. Sau a MRP.
Nu, ca asta-i cu „noi suntem ai taranei netrebnici expulzati pe care-o sacra mana cu pene ii incalta”… Mai am putin si voi sparge oul lui Nichita, Nichita Stanescu, celebrul, blestematul ou in care se lasa clocit de-o idee, nezburata lui aripa isi va lua, in sfarsit, zborul…
va pup delicat, chiriasi ai secundei, caci, iata, sunt in sfarsit la ultima fi la, masinaria, minunata si credincioasa mea masinarie incetineste, a ajuns din nou in Punctul Zero.