Chiriasul secundei

Chiriasul secundei Apoi va scrie Marele Op. Complet, referential, intangibil, unic.
Mai ales Unic. Admira inca o clipa, indelunga, masinaria perfecta care ii va inlesni acea aventura a Cunoasterii Complete.
Totul stralucea, parca era o capsula a timpului, dar asta-i din vreun fi lm ceva, mai ales mecanismul teribil, unicat, un fel de perpetuum mobile, care ii va pune la dispozitie continuu, ca sa le citeasca, sa le savureze si adnoteze, noi si noi carti, toate cartile, zeci si sute si mii si milioane de pagini, daca nu si mai multe… El nu va avea altceva de facut decat sa citeasca, sa citeasca…
In rastimpuri, isi va nota cu sarguinta idei, observatii, ganduri, fi liatii, note fugare. Pentru Marele Op.
Iar masina isi va continua la nesfarsire drumul, pe un traseu deja stabilit, care strabatea intinsa campie in volute si cercuri si gratioase unduiri, pentru a reveni la fi nal, la ultima pagina, la ultimul rand citit adica, in punctul de plecare. Periplu inchis, opera fi nita!
Imbratisa inca o data campia, draga de ea. E timpul.
Se urca in masinarie, inchise carlinga, totul e ermetic, e gata, singur cu sine si cu cartea. Mai ales cu Cartea.