Cioran si Securitatea

Documentele de arhiva din paginile urmatoare sint o mica parte a fondurilor existente in arhivele romanesti. Documentele reproduse provin din arhivele CNSAS si SRI.
Aceste pagini ii dezvaluie cititorului aspecte ignorate din profilul „personajului” contradictoriu care a fost Emil Cioran si fundalul istoric pe care el a evoluat. Dosarul sau a fost deschis in 1954, la 14 ianuarie.
E greu de imaginat insa ca zece ani, dupa 1944, cind Armata Rosie ocupa Romania, a fost uitat de autoritatile comuniste. In 1948, fratele lui, Aurel Cioran, a fost arestat, judecat si condamnat la sapte ani de detentie „pentru activitati legionare”.
Si sora sa a fost arestata si deportata la Canalul Dunare-Marea Neagra. Exista in dosar, incepind cu 1951, mai multe rapoarte referitoare la „fugarul de la Paris” si, de asemenea, copii ale scrisorilor trimise parintilor sai.
Scrisori banale, de altfel, unde anunta trimiterea unor colete cu haine si medicamente, in plus dadea vesti despre el. In 1954, Securitatea din Sibiu a deschis pentru Emil Cioran un dosar de „urmarire locala” (U.L.).
Un an mai tirziu, la 16 august 1955, din „urmarit local” devine „urmarit pe tara” (U.T.): Republica Populara Romina, Ministerul Afacerilor Interne. Strict secret.
Directia Regiunii Brasov, Serviciul Raionului Sibiu. Nr.
2808, Dosar de urmarire pe tara privind pe „Ciobanu” [nume codificat pentru scriitor] . Data este foarte apropiata de momentul eliberarii din inchisoare a lui Aurel Cioran.
De acum, agentii care lucrau in Occident incep sa fie dirijati spre Paris, avindu-l pe Cioran printre tintele prioritare. In tara, familia sa este strict supravegheata, la fel si prietenii.
La 1 martie 1960, a fost judecat la Tribunalul Militar din Bucuresti cel mai mare proces politic intentat unor intelectuali. Printre cei 23 de acuzati se aflau citiva prieteni ai lui Emil Cioran: Constantin Noica, Arsavir Acterian, Marietta Sadova, ex-legionari.
Si alti acuzati erau fosti legionari, fara sa fi fost in contact cu Cioran. Dar, in boxa, compar si persoane cu vederi opuse (Alexandru Paleologu, N.
Steinhardt, Dinu Pillat, Vladimir Streinu, Theodor Enescu etc.). Toti au fost condamnati la termene grele de inchisoare, intre 6 si 25 de ani.
Vinovatia lor era cu totul imaginara. Unul dintre principalele capete de acuzare a fost corespondenta purtata de Cioran cu persoane din tara.
Probabil cea mai spectaculoasa informatie aparuta din cercetarea dosarelor pe care Securitatea romana i le-a alcatuit lui Emil Cioran (sub trei nume: „Ciobanu”, „Chiru”, „Ene’) este ca interesul „informativ” fata de el nu a scazut nici dupa caderea lui Ceausescu. Autoritatile „revolutionare”, masiv controlate de vechile structuri ale Securitatii, nu au incetat sa se ocupe de el.
Dezmembrarea oficiala a Securitatii, la sfirsitul anului 1989, nu a produs nici un efect.