Ciuleandra

Cand Liviu Rebreanu trece la romanul orasenesc, el eludeaza pe cat se poate infatisarea de indivizi si se refugiaza in monografia unei pasiuni, a unei porniri, adica in romanul psihologic, constient sau nu de lipsa putintei de a intui personaje. Ciuleandra e un astfel de roman analitic (…) Puiu Faranga e odrasla unui boier de vita veche, purtand in sangele sau oboseala generatiilor trecute.
Familia lui Faranga, tata, matusa, e infatisata in linii naiv incarcate (protocol, vorbirea limbii franceze, politeta exagerata) si probabil nu intentionat, ci din lipsa unei perceptii adecvate. Puiu se naste cu instincte criminale, repetand oarecum cazul lui Lantier din La bete humaine de Zola.
Ca sa primeneasca sangele familiei, Faranga tatal a cules de la tara o fata sanatoasa, Madalina, pe care a crescut-o aristocratic in vederea casatoriei cu Puiu. Insa Puiu o sugruma (iarasi voluptatea criminala!) fara motiv.
Familia il interneaza intr-un sanatoriu, sperand sa obtina din complezenta un certificat de iresponsabilitate. Insa Puiu este chiar un nebun.
Materia romanului o formeaza aceasta trecere treptata de la logica aparent normala la conduita si tinuta dementiala… – George Calinescu