Confesiuni la lumina lunii

„Confesiuni la lumina lunii” scrisă de Diana Nicolae este o carte care te face să te oprești pentru o clipă și să te gândești mai profund la tine însuți. De la primele pagini, am avut sentimentul că intru într-un alt univers, plin de magie și înțelepciune, dar totodată plin de sinceritate și vulnerabilitate. Ce-mi place cel mai mult la această carte e modul în care Diana își împărtășește gândurile, ca și cum ai sta de vorbă cu o prietenă apropiată, fără prejudecăți, fără teama de a fi judecată. Cartea asta devine, în fapt, o invitație să ne privim interiorul și să descoperim acele părți din noi pe care poate nu le-am explorat de mult sau poate nici nu le-am conștientizat. Diana combină elemente de magie și știință într-un mod neașteptat de echilibrat, creând un melanj interesant care îți captează atenția și te face să vrei să citești mai departe. E genul de lectură care te face să te gândești la teme universale, precum „Viața”, „Iubirea” sau „Frica”, dar o face într-un mod atât de personal, ca și cum povestește experiențele ei, dar și ale tale, în același timp. Ce mi-a plăcut foarte mult e faptul că nu trebuie neapărat să citești cartea dintr-o bucată sau să te limitezi la un anumit capitol. Poți să răsfoiești pur și simplu la întâmplare și să te oprești la ce te face să te întrebi sau să simți. E o carte care te încurajează să reflecți, să meditezi și, mai ales, să fii sincer cu tine însuți. Într-un fel, te ajută să te reconectezi cu resursele tale interioare, cu iubirea și cu înțelepciunea acumulată. Îmi place cum Diana povestește, cu sufletul la vedere, fără teorii complicate, ci cu sinceritate și vulnerabilitate. Îți dă sentimentul că nu ești singur în călătoria ta, ci are tot timpul o vorbă bună sau o revelație care să te ajute să mergi mai departe. E o carte pe care o recomand oricui are nevoie de o scânteie de inspirație, sau pur și simplu vrea să se cunoască mai bine. O vei citi cu inima deschisă și, după aceea, vei simți că ai făcut un pas important în propria ta evoluție.