Consecintele politice ale pacii

Iata o carte unica in opera domnului Jacques Bainville. Inclinatia naturala a spiritului sau il duce pe domnul Bainville spre a intelege si a explica mai degraba decat spre a prevedea.
Totusi, in 1920, el a prevazut; a scris aceasta carte si a putut, fara remuscari, sa lase altora meseria de profet pentru ca anuntase totul, tot ce s a petrecut din 1920, si probabil tot ce se va petrece in anii care vor veni. Nu exista lectura care sa lase o impresie mai vie a unei inteligente exceptionale, deopotriva lucida, ferma, rapida, viguroasa, aplicata la real, ridicandu se fara sa oboseasca de la detaliul geografic la vederile cele mai vaste si servindu se de experienta istorica cu o siguranta care uimeste si cu o usurinta care incanta.
Cea mai izbitoare caracteristica a timpului nostru este, fara indoiala decrepitudinea inteligentei politice. Functionarea sistemului parlamentar cere liderilor mai multa pricepere decat putere, mai mult oportunism decat tenacitate, mai multe viclesuguri decat viziuni generale.
Sunt adusi la putere oameni fara experienta care cred ca pot compensa lipsa lor de pregatire prin faptul ca se inconjoara de specialisti meticulosi si ingusti la minte. Astfel, detaliile Tratatului de la Versailles au fost opera unor experti si tehnicieni.
Ansamblul si contururile generale au fost opera unor amatori. Gandirea si priceperea se regasesc in ceea ce este accesoriu.
Dispozitiile generale si esentiale de care depind soliditatea si succesul tuturor celorlalte au fost decise de oameni ghidati nu de cunoasterea trecutului, ci de principiile sumare ale unei filosofii oratorice. Aceasta a fost drama de la Versailles si este si subiectul acestei carti.
Dezacordul fundamental a avut consecinte. Jacques Bainville are onoarea de a le fi prevazut si de a fi definit politica, aceea care, pe cat posibil, le ar fi putut evita.
– Pierre Gaxotte