Constantin Brancusi (19 februarie 1876, Hobita, Gorj – 16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor cu contributii covarsitoare la innoirea limbajului si viziunii plastice in arta moderna si contemporana, ales membru postum al Academiei Romane, o palida reparatie morala pentru nedreptatile care ii fusesera facute in tara. Chiar daca statul roman comunist i-a refuzat, in prima faza, mostenirea artistica si a vrut chiar sa demoleze Coloana fara Sfarsit, el a ramas intotdeauna un roman autentic, care, in atelierul sau de la Paris (unde s-a iubit inclusiv cu Cella Delavrancea si Maria Tanase), a continuat sa invarta ritualic in ceaunul de mamaliga ancestral.
Multe dintre operele sale geniale – ca si diferite episoade biografice, inclusiv cele legate de relatiile sale amoroase – au starnit si continua sa starneasca si azi controverse, marele artist fiind pus adesea in ecuatie si cu comunitatea LGBT a avangardei pariziene, cu „Capitanul” Zelea‑Codreanu sau cu francmasoneria…
