Constantin Noica. De la gazetarie la gandirea speculativa

Cartea infatiseaza un Noica situat intre doua puncte cardinale ale operei: publicistica, pe de o parte, gandire speculativa, pe de alta, poli intre care a facut mai totdeauna un pelerinaj, parcurgand spornic treptele desavarsirii sale. Figura spiritului creator noician sau portretul gazetarului e descifrata in succesive ipostaze situate intre dandysmul tanarului publicist, orgoliul ideatic al eseistului si mitul obsesiv al unei posibile scoli filosofice.
Totodata, desprindem determinatiile evolutiei intelectuale pe care a cunoscut-o ganditorul Noica, de la manifestarile sale publicistice sau revolta metafizica din cartile perioadei interbelice, pana la reflectia ontologica din deceniile opt si noua ale veacului trecut. Alte dimensiuni ale cercetarii: o etica a lui nu (este imaginea camusiana a dandy-ului), morala care cunoaste un interval insolit prin colaborarea lui Noica la Buna Vestire (oficiosul Miscarii Legionare), filonul eului crestin al filosofului, derapajele generate de o reflectie atinsa de strabism (gandirea louche), raporturile ideatice ale filosofului cu Descartes, Aristotel, Kant, Goethe, Heidegger, Blaga.
Finalmente, ne-a interesat figura ganditorului din perioada elaborarii ontologiei lui intru si a proiectului de logica a lui Hermes, aspecte legate de ceea ce se poate numi rationalitatea slaba a operei noiciene, ca si determinatiile care ne indreptatesc sa credem ca filosofia lui Noica, avand un rang imperial, a pornit mai demult pe calea catre universal. Iata una dintre concluziile filosofului Gh.
Vladutescu din prefata cartii: „Daca Ion Dur folosea biograficist gazetaria sau hipostaze ale metafizicii noiciene, scria o carte care ar fi placut prin insolitul si ineditul ei. Facand insa din ea un mijloc de a regandi portretul cautatorului, a scris una privitoare la treptele de formare sau desavarsire a filosofului.
Mai inainte de a se pune, speculativ, in situatii, Noica nu le incerca, traindu-le?!”