In devenirea fiintei istorice, timpul rostirii il include si pe Constantin Noica, un alt semadau preocupat de cuvintele si sufletul limbii romane, de gandul ce se infiripa in orizontul universalului. Noica da seama de cultura romana si, mai ales, de posibilitatea rostirii filosofice.
Pentru el, limba romana este o limba care „poarta cu ea intregul logos-ului, chiar daca nu este limba universala”, fiind astfel potrivita sa insufleteasca gandirea si sa-i dea intruchipari originale. – Florea Lucaci
