Constiinta si cuvant

Constiinta si cuvant. Eseuri despre romanele lui Augustin Buzura Fireste, cineva trebuie sa ridice mana spre a fi vazut de ceilalti care cred ca el, insa n-au curajul sa strige.
Oricand e momentul adevarului, al dreptatii, al sinceritatii, si, mai mult decat oricand, e acum. – Augustin Buzura, Fetele tacerii Daca nu exista libertate de constiinta in afara adevarului moral, cautarea lui este cel dintai pas pe care individul alienat va fi ajutat sa-l faca spre regasirea de sine.
Drept pentru care, impulsionarea lui in aceasta directie va fi prima procedura in terapia pe care scriitorul o va aplica personajelor suferinde. Ca sa o aplice, are la dispozitia sa un singur instrument – cuvantul.
O abilitate a romancierului este si aceasta – de a le da senzatia cititorilor ca autorul si personajul-narator sunt intelesi sa lucreze in beneficiul lor, mana in mana. Drept pentru care, nu excludem posibilitatea ca Buzura – scriitor terapeut, dedicat vindecarii constiintelor – sa fi recurs la aceasta tehnica narativa si ca la o forma de psihoterapie intermediata, bazata pe empatie si pe incredere reciproca.
Se dovedeste, de altfel, ca, facand din personajul-narator un coterapeut, scriitorul dubleaza implicit forta persuasiva a literaturii sale asupra cititorilor. – Angela Martin