Copacul veronese

Copacul veronese. Fictiune bine temperata.
Cincinalul 1976-1980 Mi-as fi dorit sa fi trecut altfel copilaria; mi-am promis mereu ca o sa-ti scriu cand voi ajunge la majorat. In sfarsit, sunt adult din data de 20 iulie si de aceea scriu acest mesaj cu mult curaj.
Imi pot imagina, cu usurinta, cum trebuie sa te surprinda spontaneitatea aparitiei mele, fiica ta reaparand in viata ta dupa atatia ani. Nu stiu daca esti multumit de asta sau doar enervat, sau poate chiar furios.
Totusi, nu te teme: nu vreau sa te oblig sa-ti asumi responsabilitati pe care le-ai refuzat candva. Singura mea dorinta este sa te cunosc.
Vreau sa stii ca te-am iertat si ca putem recupera timpul pierdut. Sa fac acest pas a fost destul de dificil, dar dorinta mea de a-ti scrie a fost mai puternica.
In schimb cer doar putina intelegere si acceptul de a-mi raspunde. Am asteptat acest moment o mare parte din copilaria mea si te rog sa nu ma dezamagesti.
Sunt de ceva timp in Franta; m-am inscris la studii aici. Astept cu mare nerabdare raspunsul tau, punctul tau de vedere, fie el pozitiv sau chiar negativ.
– Andrada, Fiica ta biologica…