„Copilărie. Tinerețe. Dependenta. Trilogia Copenhaga” scrisă de Tove Ditlevsen te poartă într-o călătorie profundă în viața unei tinere dintr-un cartier muncitoresc din Copenhaga, în anii ’20. Încă de la început, simți cum povestea ei e plină de contraste — o copilărie aparent simplă, dar marcată de observații și trăiri intense. Tove, chiar dacă are o familie modesta, cu un tată frecvent somer și o mamă care pare să nu creadă în povești frumoase, își face loc în lumea ei proprie, plină de visuri mari și dorințe arzătoare de a deveni poetă. E ca și cum fiecare cuvânt, fiecare pas, o aduce mai aproape de acea libertate a artei, chiar dacă realitatea din jur e dură și adesea grea. Cartea seamănă cu un crușeu de povești autentice, semi-autobiografice, și totodată cu o oglindă a celor care se luptă cu așteptări, cu societatea și cu propriile dorințe. Tove trebuie să învețe să se descurce singură, să se chinuie cu muncile simple, de menajeră sau stenografa, ca să poată să-și păstreze vie această scânteie de creație din ea. Relațiile ei sunt complicate, iubirile nepotrivite și momentele de bucurie rare, ca niște petale fragile în mijlocul greutăților. Totul pare să fie despre lupta de a-ți păstra visurile intacte și de a găsi o cale să te afirma, în ciuda obstacolelor. Ce te lovește cel mai tare la această carte e modul sincer, aproape brutal, în care Tove povestește despre vulnerabilitatea ei, despre dorința de a fi altcineva, despre încercările și eșecurile ei. Stilul ei simplu, clar, cu unele răsturnări glorioase, te face să te simți ca și cum ai sta de vorbă cu ea, ascultându-i frământările. Povestea devine, astfel, nu doar despre o fată din Copenhaga, ci despre oricine a avut vreodată visuri marețe și a fost nevoită să lupte ca să le păstreze. Pe măsură ce înaintezi în pagină, realitatea devine tot mai grea, dar în același timp, speranța și dorința de a-și pune în cuvinte sentimentele devin tot mai puternice. În final, Tove găsește curajul să își urmeze visul și să își împărtășească povestea, iar cititorul, învățând din experiența ei, rămâne cu senzația că fiecare dintre noi are în noi o luptă similară, poate doar mai puțin vizibilă. Această trilogie nu e doar o relatare despre o copilărie sau tinerețe, ci e o explorare profundă a condiției umane, a luptelor interne și a frumuseții de a avea curajul de a fi tu însuți, chiar dacă lumea din jur nu e întotdeauna prietenoasă.“
Aceasta carte face parte din colectia Anansi Clasic . Intr-un cartier muncitoresc din Copenhaga, la mijlocul anilor ’20, micuta Tove simte ca traieste o copilarie croita pe masura altei fete.
Are un tata vesnic somer si o mama care ii spune ca orice carte „e plina de minciuni”, iar fetele de pe strada ei, pe care cu greu le-ar putea numi prietene, viseaza doar sa implineasca varsta majoratului, sa se casatoreasca si sa aiba copii. Cu toate acestea, Tove isi doreste cu incapatanare sa devina poeta.
Romanul, aflat la granita fina dintre autobiografie si fictiune, reprezinta povestea vietii acestei tinere: desprinderea de parinti, inchirierea unei camere in casa unei simpatizante naziste, munca de guvernanta, de menajera, de stenografa in care trebuie sa-si „vanda” zilele in schimbul catorva ore de scris, cei cativa iubiti nepotriviti si, in sfarsit, debutul. O poveste perfecta, sfasietoare.
– Rachel Kushner O cronica splendida, inchinata marginalizatilor, in care se poate regasi oricine. – Patti Smith Volum aflat pe lista celor mai bune carti ale secolului XXI in The New York Times Asemenea unui vitraliu vechi de o suta de ani, stilul lui Ditlevsen este elegant, transparent, cu vartejuri glorioase, de o frumusete neafectata.
– Los Angeles Review of Books Desi proza lui Ditlevsen e adesea frusta si lipsita de artifificii, asupra cititorului ea are un efect hipnotic, facandu-l sa-si doreasca ceva ce nu are: vechiul paradox de a visa la o viata de artist si ulterior de a-ti dori sa retraiesti banalul cotidian. – The Boston Globe Citite impreuna, cele trei povesti alcatuiesc o capodopera dintr-o categorie aparte, ce umple un gol pe care nu-l putem numi cu precizie.
Trilogia are aerul unui obiect gasit pe fundul unui sertar dintr-un dulap stravechi, un secret pitit printre haine si genti si fotografii ale iubitilor morti. Surpriza nu consta in vitalitatea ei, nici in faptul ca e scrisa cu un sentiment al urgentei impregnat de cerneala proaspata inca; surpriza e ca pur si simplu exista.
– The New York Times Book Review Traducere din limba daneza deSimina Rachiteanu.