Copilul meu gandeste prea mult

Copilul meu gandeste prea mult.Cum sa-ti intelegi si sa‑ti ajuti copilul hipersensibil, hiperemotiv si hiperempatic – Transforma-i diferenta in forta O carte-fenomen despre copiii excesiv de sensibili si de emotivi, care traiesc permanent drama de a fi respinsi si criticati si care nu reusesc sa isi faca prieteni, fiind considerati problematici. Gandirea lor de tip arborescent, creativitatea si capacitatea senzoriala iesite din comun, maturitatea ce trece cu mult dincolo de simpla precocitate, dar si nevoia permanenta de a gasi un sens si de a fi perfecti ii fac sa fie atipici si sa intampine dificultati atat pe plan social, cat si scolar, in ciuda inteligentei lor sclipitoare.
Acesti copii au neaparata nevoie sa isi inteleaga propria diferenta, fiind hipersensibili, hiperemotivi si resimtind mult mai puternic sentimente negative precum tristetea, vinovatia, frustrarea, rusinea, furia, dar si pe cele pozitive, cum ar fi bucuria sau empatia, de fapt hiperempatia care ii predispune la a se lasa cu usurinta manipulati, chiar deveniti adulti. Multi dintre micutii supraeficienti sufera si adesea parintii nu stiu cum sa ii ajute, simtindu-se vinovati in neputinta lor.
Cum ii poti intelege si sprijini astfel incat sa isi recapete increderea in ei, sa se poata concentra si sa fie acceptati asa cum sunt – nici mai buni, nici mai rai, ci pur si simplu diferiti? Christel Petitcollin aduce solutii simple, concrete si eficace care ii vor ajuta pe parinti sa isi inteleaga copiii si, mai ales, sa le explice acestora ca sunt diferiti, dandu-le, astfel, posibilitatea de a fi ei insisi, de a se integra intr-o lume dominata de neurotipici si de a aduce o plus valoare societatii, pe masura personalitatii lor iesite din comun.
De la autoarea bestsellerului Gandesc prea mult, o carte pentru parintii si educatorii copiilor supraeficienti, confruntati cu neputinta de a-i proteja de un sistem care ii face sa sufere, dar si cu negarea, cu ostilitatea sau cu hartuirea din partea celor cu care interactioneaza si de ale caror decizii depinde soarta celor mici. Perfectionismul si paranoia sunt induse de catre societate, prin negarea a ceea ce copiii acestia sunt, in mod fundamental.
Din momentul in care realizeaza cine este, cu adevarat, copilul supraeficient inceteaza sa se simta angoasat si isi regaseste nemasurata bucurie de viata, deoarece este dotat cu o imensa capacitate a fi fericit. – Christel Petitcollin