Corbii tranzitiei. Imperiul clopoteilor

Anul care vine va fi unul bun! Fiindca anul se va innoi, imediat dupa Craciun.
Atunci, cand noi romanii l-am omorat pe Cel mai iubit fiu al poporului! Poporul, de atunci nu mai tine scorul… si tot trece la o noua forma de guvernare.
Mai putina munca, mai multa relaxare! Bani si taieri si hibernare.
Vacante, lux, creante, banci, faliment si, din cand in cand, cate un reviriment. Apoi iar criza, ca si anul ce bate la usa si care aduce o mare surpriza.
La mijloc sunt sarbatorile de iarna, asa ca o las pe doamna cea alba sa se prelinga prin lucarna. Ce poate ea sa imi aduca nou?
Sa zicem ca o masca si nu una de bou! Am tot vazut de trei decenii incoace, masti cusute de mesteri, ce au rupt multe ace… Am observat coarne implantate in blana, masti de tarani fara bani si spoieli de mare cucoana.
M-a sensibilizat masca omeniei si m-a facut sa vars cea a prostiei. Nici masca de urs nu mai e ce a fost, nici ursarii nu mai au pe strazi niciun rost.
Regele padurii, fara habitat. Blana de urs… articol uitat.
Portul romanesc atat de frumos candva, acum preschimbat. Ia se face in China!
Oare a cui sa fie vina? Vina de a fi roman… cum spunea un frumos nebun.
Azi plasticul este la putere. Vrei bani, zice Uniunea, recicleaza si o sa fie miere!
Asa se face, ca masca ce nu imi da pace, e masca tranzitiei tot din China ca model, ca inspiratie… Cu fruntea plina de preturi, cu ochii in ceturi. Guler mare si verde ca vara… Se vede treaba ca s-a cam golit camara.
In gulerul asta cu ochiuri din plasa, infipte furculite si cutite de masa. Tacamuri de plastic, la vremuri mizere… acopera-ti fata si nu mai cere!
Pometii sunt paste nefierte, iar nasul un linguroi. Pentru noi, toti romanii, masca e un strigoi…