Cosmarul. Nuvele si povestiri

Când începi să citești „Cosmarul” de L. M. Aria, te simți ca și cum ai fi invitat într-un univers paralel, acolo unde cele mai adânci temeri și emoții reușesc să prindă viață. E o colecție de povești scurte, dar care au o forță incredibilă. Fiecare povestire te poartă în lipsa luminii, acolo unde totul pare fragil și totul poate fi ascuns sub aparențe normale. Îți dai seama rapid că aceste pagini nu sunt doar despre evenimente, ci despre săpături în suflet, despre lucruri pe care mulți oameni le țin ascunse și poate nici nu își dau seama că le poartă cu ei în fiecare zi. Ce mi-a plăcut enorm la aceste povestiri e maniera în care autorul reușește să creeze o atmosferă atât de autentică. Sunt despre momente delicate, despre frici uitate sau despre vină care te apasă, despre moarte, dar și despre dorințe ascunse. Se simte că totul e inspirat din real, din experiențe care se întâmplă peste tot, în colțurile uitate ale orașului sau ale sufletului. În plus, unele povestiri sunt brutale, te izbesc ca un val, dar altele sunt mai subtile, mai intime, te fac să te întrebi despre limitele umanului. Iar cel mai captivant e modul în care Aria nu presează, ci își face loc în gândurile cititorului, lăsându-i spațiu să simtă și să interpreteze totul așa cum vrea. E ca și cum ai asculta pe cineva povestindu-ți despre cele mai ascunse temeri, despre suferință, despre adevărul dureros al vieții. Și totodată te face să conștientizezi că fiecare dintre noi are în spate propriile noastre cosmaruri, iar aceste povestiri ne ajută să ne întrebăm dacă nu cumva în realitate, nu e totul mai complicat și mai uman decât pare la prima vedere.