Cravata rosie

O poveste autobiografica despre curajul de care da dovada o familie in timpuluneia dintre cele mai teribile perioade din istoria secolului XX. Cu mare grija, parintii mi-au ales numele: Ji-li, adica norocoasa si frumoasa.
Au sperat ca voi fi cea mai fericita fata din lume. Si am fost.
Am fost fericita pentru ca mereu eram iubita si respectata. Ma simteam mandra pentru ca faceam totul bine si intotdeauna ma asteptam sa reusesc.
Pe deasupra, eram si increzatoare. Nu ma indoisem niciodata de ceea ce mi se spunea…
Cu cravata mea rosie legata la gat, emblema Tinerilor Pionieri, si cu inima plesnindu-mi de fericire, am crescut zi de zi, pana in fatidicul an 1966. Anul in care aveam doisprezece ani si eram in clasa a sasea.
In acel an a inceput Revolutia Culturala. Pe de-o parte, o lume absurda pentru cine nu a cunoscut-o niciodata, pe de alta, un taram al terorii pentru cei care au fost fortati sa il infrunte zilnic.
Este vorba despre China in cea de-a doua jumatate a secolului XX. Este lumea in care traieste fata cu cravata rosie si in care au trait multi altii ca ea.
Este realitatea zilnica a oamenilor care au fost nevoiti sa se obisnuiasca cu ea si sa reziste psihic, fizic si emotional ca sa poata supravietui. -Fragment din recenzia de Felicia Roman