Crepuscul

• Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, 1972 • Editia a treia, jubiliara Mi-aduc aminte ca, pe vremuri, la un examen, in facultate sau la definitivat, nu mai stiu precis, ni s-a cerut sa scriem despre un personaj memorabil din romanul romanesc. Sa fi scris despre Moromete, Grobei sau doctorul Poenaru?
Probabil ca pe vreunul dintre acestia il voi fi prezentat, caci nu cunosteam cartea lui Radu Ciobanu; daca as fi citit-o, cu siguranta despre memorabilul sau personaj Sever Moldovanu as fi scris. Si, probabil, si despre nepotul sau Vlad, disparut si el din liceu, exmatriculat pe motiv ca citea cartea unui autor interzis in epoca, dar care va reusi sa se reinventeze si sa razbeasca intr-o lume urata, ostila, iar destinul sau ar putea fi interpretat ca un mod de a contracara forta obscura a disparitiei.
Disparitia si farmecul ei deosebit – scriam candva, vag ironic. Disparitia si tragismul ei, ar fi putut scrie Radu Ciobanu, caci e un poem tragic romanul sau, asa l-am citit, ca pe un mare poem tragic.
– Mircea Petean