Cruci rasturnate de regim. Manastirea Raciula. 1959

Semanate pe o geana de codru, la umbra de stejaris, langa un raulet invecinat cu cateva iazuri si helesteie, patru manastiri – Raciula, Harbovat! Harjauca si Frumoasa – asezate intru-un patrat de spatiu codrean, aproape una de alta, isi duc existenta seculara.
Dangatul de clopot ce rasuna peste vaile calarasene vine sa ne aminteasca ca suntem un popor cu radacini adanci in trecut, avem o istorie zbuciumata si o credinta stramoseasca. Dupa 1990, istoricii, scriitorii si jurnalistii au publicat un sir de lucrari privind relatia dintre statul sovietic ateist si Biserica.
Totusi, astazi, suntem nevoiti sa constatam ca nu cunoastem intreaga drama prin care au trecut clerul si credinciosii in anii regimului totalitar comunist. Lucrarea dlui Vladimir Besleaga pune in evidenta mecanismul prin care s-a intreprins atacul masiv al autoritatilor comuniste asupra credintei stramosesti, asupra valorilor spirituale acumulate de basarabeni, de-a lungul secolelor.
Documentandu-se la tema, Vladimir Besleaga a constatat ca, dupa moartea lui Stalin (5 martie 1953), in R.S.S. Moldoveneasca s-a produs o relativa liberalizare a vietii bisericesti.
Credinciosii tot mai des paseau pragul bisericilor pentru a-si cauta de-ale sufletului. Manastirile incepusera sa-si redreseze starea economica.
insa la hotarul anilor 1958 si 1959 s-a produs un atac masiv asupra credintei. in octombrie 1958, C.C.
al P.C.U.S. a adoptat hotararea „Cu privire la unele neajunsuri in activitatea ateista”, care a constituit semnalul de distrugere a bisericilor si manastirilor ce mai ramasesera pe intregul cuprins al Uniuni Sovietice.
in 1959, conform unei hotarari a autoritatilor comuniste, in R.S.S. Moldoveneasca au fost inchise zece manastiri, tot atatea cate fusesera lichidate in primii ani postbelici.
Partea a doua a cartii reconstituie ceea ce este cunoscut ca evenimentul de la Raciula, cand, in vara anului 1959, de Duminica Mare, sute de credinciosi din localitate si din satele vecine au sarit sa-si apere sfantul locas, fiind „improscati” cu gloante de reprezentantii puterii.- Ion Negrei