Culese din rural

Dincolo de politicile socio-culturale care au strabatut ultimele doua secole, ruralul poate fi perceput ca un spatiu prin excelenta local, regional, cu ajutorul caruia o cultura semi-periferica precum cea romaneasca se poate defini in afara preconceptiilor referitoare la adaptarea sa mimetica dupa modele vestice. Aportul literaturii rurale, de pilda, sistematic neglijat sau subestimat in istoriografia literara romaneasca, a fost esential in configurarea modernitatii autohtone.
Contributia ruralismului a fost, insa, minimalizata in discursul cultural romanesc, creandu-se o proiectie paralela ideii de modernitate si de modernizare (cel mai des echivalate cu spatiul urban si cu ethosul intelectual citadin, „manierat”, „civilizat”, „burghez” etc.). In realitate, ruralul reprezinta o parte integranta a dezvoltarii si consolidarii culturii romanesti.
Angrenata in ceea ce se poate numi o „dezvoltare combinata si inegala”, ruralitatea, departe de a fi alternativa la modernitate, reprezinta mai degraba o componenta a ei, a unei modernitati singulare, insa eminamente asimetrice. Rolul cultural al ruralului a fost, dintotdeauna, cel de a instantia o plaja diversa si nuantata de reactii la provocarile si inegalitatile inerente modernizarii.
Colectiv de autori: Valer Simion Cosma, Emanuel Modoc, Alexandra Felseghi, Andrada Lautaru, Bogdan Cosa, Florin Dumitrescu, Maria Amarinei, Vlad Gheorghiu.