Cum se amelioreaza operele ratate?

Examinarea notiunii de ratare deschide un taram de reflectie nemarginit. Capacitatea omului de a esua fiind infinita, iar modalitatile ratarii fiind multiple, am ales sa ne ocupam numai de mari scriitori, fara sa ne interesam si de autori de importanta secundara ori de cei care au ratat tot ce au facut.
O asemenea alegere e avantajoasa din doua puncte de vedere. Mai intai pentru ca ne pune la adapost de observatiiie unor cititori care, aratandu-se mucaliti, ne-ar putea indemna sa cautam exemple de esecuri in propria noastra bibliografie.
lar apoi pentru ca ne permite compararea cu operele izbutite ale acelorasi autori si, astfel, ne ingaduie sa incercam sa patrundem mai bine mecanismele geniului. Ne dam seama prea bine ca un astfel de proiect risca sa-i socheze pe anumiti cititori respectuosi fata de litera textului operelor literare, care nu vor vedea cu ochi buni sugestiile noastre de a proceda la modificari la nivelul formei, de a gasi un nou deznodamant, de a face sa treaca un personaj dintr-o carte in alta.
Si totusi, acest proiect se inscrie intr-o traditie la fel de veche ca si Iiteratura insasi, fiindca scriitorii n-au dus niciodata lipsa de concurenti sau de comentatori care sa le recomande cu bunavointa modificari avantajoase in scrierile lor. Dar, in primul rand, el vine in continuarea acelui tip de reverie de care se lasa cuprinsi multi cititori atunci cand, dezamagiti de cate o carte, se apuca sa-si inchipuie, in taina, cum ar fi putut ea sa arate intr-o alta lume.
Orice lectura deceptionanta da nastere unui delir al rescrierii, delir caruia i-am dat aici frau liber. Traducere din limba franceza de Nicolae Barna.