Cum vad lumea

Am luat recent în mână cartea „Cum vad lumea” scrisă de Alexandru Petria și nu pot spune că am fost de-a dreptul uimit, dar cu siguranță am simțit o anumită doză de curaj la fiecare pagină. E un fel de manifest, un soi de răspuns la tendințele de astăzi, în care autorul își spune clar și răspicat punctul de vedere. Îți dă de gândit, dacă și tu ești genul de persoană care vrea să vadă lumea dincolo de etichete și clișee moderne.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult e modul sincer, aproape anecdotic, în care face referire la sensibilitățile de azi. Nu-ți oferă o lectură alertă, ci mai mult o invitație la reflecție, chiar dacă uneori ideile sunt dure sau părținse. Alexandru Petria pare să fi luat poziție împotriva a tot ce se întâmplă cu „corectitudinea politică”, dar nu într-un mod dogmatic, ci mai mult ca o voce care cere să nu pierdem de vedere ceea ce contează cu adevărat: individualitatea, sinceritatea și common sense-ul.

Ce mi-a rămas în minte e modul în care autorul se lepădă de anumite tabuuri, de unele “politic corecte” care sunt, până la urmă, niște capcane. Alergând după idealuri sau încercând să fim politicoși cu toți, uneori uităm esența. În „Cum vad lumea,” Petria îndeamnă la curaj, la a fi sinceri cu noi înșine și să nu ne lăsăm capturați de mentalități sau prejudecăți.” Dincolo de tenta de scandal, e, de fapt, un strigăt pentru autenticitate, chiar dacă uneori ea părea incomodă.

Ce mi-a plăcut e că autorul nu se ascunde în spatele sterilității și preferă să spună lucrurilor pe nume, să pună în discuție anumite lucruri considerate tabu de societate. E o carte cu un mesaje puternice, iar unele dintre ele pot fi dureroase, dar nu neapărat greșite. Autorul pare să fie un om care nu se teme să spună ceea ce simte, chiar dacă odată cu asta riscă să fie etichetat – fie ca retrograd, fie ca fascist. În fond, cine decide ce e normal și ce nu?

Am senzatia că această carte e o provocare, un fel de insistență să nu tolerăm orice, ci să păstrăm o anumită verticalitate, o clarificare a valorilor. Iar mesajul de la final e clar: vrem să fim liberi, dar nu oricum. Trebuie să fim curajoși, să nu ne lăsăm pradă argumentelor altora, chiar dacă inițial ne poate fi frică. În lumea asta în continuă schimbare, e nevoie de un strop de curaj și de sinceritate pentru a nu ne pierde pe drum. Și, poate, chiar pentru a înțelege mai bine lumea noastră.