Custodele

Eu sunt Custodele suna ca un gong la teatru prima fraza a romanului. Doctorul Vines nu este important atat ca personaj in sine, cat ca reprezentantul unei Lumi care a disparut si care nu va mai fi decat in povestile personajelor din fotografii, auzite doar de custode in noptile pustiite de iarna.
Provenit dintr-o familie de bogati proprietari de pamant din Fetesti, face studii dupa 1900 la Salpariere cu doctorul Charcot apoi, intors in tara, la chemarea Regelui, se dedica neurochirurgiei. Din imagini ne priveste un personaj sever, serios, teapan, rigid la modul specifie pozelor din acea epoca.
Este alaturi de sotia sa, Paulina, si de Aglae (Coca) Vines, nascuta lonescu, fiica adoptiva. Vocile acestor oameni le auzim in roman.
Destinele lor. Ei vin din trecut in prezentul etern al povestii.
Este un roman despre inradacinare. Despre radacinile genetice si metafizice.
Poate ca memoria nici nu este posibila in afara acestor legaturi de familie. Altfel, trezindu-ne din fascinatie si privind nedumeriti de jur imprejurul cotidianului nostru ne vine a spune, asemeni unuia dintre personaje: „Aici nimic nu poatc fi salvat!” -Christian Craciun