Venise in Normandia pentru ca simtea ca acasa nu mai are nimic de facut. Pictase casele mai acatarii mereu pe inserat – malurile fluviului – din stanga, si din dreapta, si de pe pod…
Catedrala, si in amurg, si in lumina lunii…gata asta era tot! Chipuri de oameni n-ar fi zugravit nici amenintat de inchizitie!
…Lucian Ciuchita!Un om, un crez, un literat de exceptie… Un roman atat pentru cititorii romani, cat si pentru cei francezi.
O poveste minunata! Multumesc, Lucian, pentru colaborarea pe care mi-ai oferit-o atatia ani si mult succes editorial!
-Gabriel Alexandru Ionescu,Istoric
