D-ale lui Caragiale

Intitulata metaforic D-ale lui Caragiale , prin parafraza a titlului celebrei farse caragialiene, Stancu Ilin foloseste, de fapt, informatiile despre viata si opera marelui dramaturg din lucrarile sale anterioare. Volumul se deschide cu capitolul Origini si vizionari prin care sunt relevate originile scriitorului cu toate controversele si polemicile din epoca.
In I.L. Caragiale-cel de toate zilele se refera la receptarea estetica a dramaturgiei caragialiene, in Astept judecata publica , de campania de presa, iar in Si in literatura se pretinde o cinste profesionala se ocupa de plagiatul inventat de Caion.
De asemenea se refera la o serie de studii ale unor exegeti caragialieni cunoscuti, dar mai ales la studiul lui G. Calinescu, Domina bona , unul dintre cele mai ample si valoroase, care se refera la cursurile profesorului G.
Calinescu din perioada 1946-1947. Printre nuvelele tragice ale lui Caragiale autorul analizeaza O faclie de Paste , impresionat de comentariile pro si contra din schimbul de scrisori dintre Titu Maiorescu si Duiliu Zamfirescu.
– Florea Firan