Dana Dumitriu era o fire funciar lirica. Nu povestirea, epicul o pasionau, ci vibratia aerului moral si psihologic din jurul intamplarilor, aura de pe crestetul personajelor.
Moralmente, era inclinata spre sfintenie. Vitalitatea din ea o determina sa nu ocoleasca (si sa judece!) murdariile din om.
Avea o enorma capacitate de a intelege: chiar si ce e josnic. Daca ar fi scris ca Mariana Alcoforado, ar fi aratat aceeasi ingaduinta pentru calugarita si pentru prostituata, pentru puritatea vietii din manastire si pentru nevoia de a evada din ea, in aventura si sexualitate.
– Nicolae Manolescu
