Cui se adreseaza spectacolul de teatru? Cine este spectatorul?
Care sunt modurile creative menite a-i starni cunoastere, revelatie, transcendere a propriei sale conditii umane? Daca tehnica personala a actorului este nucleul artei teatrale, in mod implicit, actorul devine responsabil de actul sau creator.
Eliminarea graduala a straturilor aparent protectoare ale actorului nu este, in fond, decat o descotorosire a acestuia de reflexele sale conditionate de natura mentala, psihica si fizica. Actorul se pozitioneaza la frontiera fragila dintre realitate si vis, dintre concretetea corpului sau si misterul gandurilor sale.
