De Bello Dacico Vol.2: Analema lui Vitruvius

Carul era greu incarcat si scartaia din incheieturi. Auzeam cum picura ceva, ca de vazut nu vedeam decat negru, am zis ca era gheata, dar de unde gheata in mijlocul verii?
Si avea un miros crud, ciudat… Am simtit cum un dac a venit Ianga mine, m-a intors cu piciorul si a intrebat ceva.
Unul de Ianga el, de undeva mai sus i-a zis ceva si au plecat. Peste ani, cand le-am invatat limba, am inteles ce ziceau.
Ala de Ianga mine intreba daca mai e loc in car si ala de sus i-a zis „lasa-i teasta aia imputita ca o sa rupem caru’!” Caru’ era plin cu testele camarazilor mei descapatanati si gheata care credeam eu ca picura, era sangele care se scurgea din teste… Ai simtit vreodata, imparate, in nari mirosul mortii?
Eu l-am simtit! E un miros crud si dulceag, ca primavara…