De ce este Romania altfel? Zece ani mai tarziu

Cartea lui Lucian Boia, „De ce este România altfel? Zece ani mai târziu”, este ca o conversație sinceră despre toate lucrurile care ne fac să ne întrebăm ce-i lipsește acestei țări. De data asta, autorul se uită în oglindă, analizează cu lucire critică și cu un umor subtil ceea ce ne diferențiază de celelalte țări europene și, în același timp, de propriul nostru trecut și prezent. E ca o diagnoză a unei Românii care, deși a trecut prin atâtea, încă pare să duca o luptă între mit și realitate.

Boia te invită să-ți pui întrebări, să te uiți cu sinceritate în propria oglindă și să nu te ferești de adevăr, oricat de dur ar fi el. Și, dacă e să fiu sincer, cartea asta m-a făcut să reflectez mai profund la aspectele ce ne fac „altfel”. În același timp, e ca o pledoarie pentru cunoaștere, pentru empatie față de ceea ce suntem și am fost, dar și pentru curajul de a ne privi cu sinceritate. Autorul nu evită subiectele dure, ci le abordează cu un sarcasm delicat și o doză sănătoasă de umor, ceea ce face lectura mult mai ușor de digerat.

Ce mi-a plăcut cel mai mult e modul în care Boia vorbește despre șocul de a trece de la mitologie la știință. El ne arată cum istoria, până nu demult travestită în povești și legende, a fost adusă înapoi, în zona tastelor de la calculator, ca o știință curată. Mai mult, ne convinge că e momentul să ne acceptăm și să înțelegem această „altfel” a noastră, ca pe o parte a identității, nu ca pe o piedică.

De-a lungul celor zece ani de când a scris prima dată, lucrurile nu s-au schimbat prea mult, și asta pare să fie și punctul său de vedere. România tot rămâne o țară cu recorduri negative, de la drumurile rupte și infrastructura invechită, până la problemele sociale și demografice. Boia nu-i învinuiește, ci ne provoacă să ne uităm încolo, să înțelegem cauzele și, poate, să găsim soluții. Pentru el, conștientizarea propriilor probleme e primul pas spre schimbare.

Ce m-a impresionat e sinceritatea cu care vorbește despre această „altfel” de a fi român. În loc să ne ascundem în fața adevărului sau să ne complacem în euforie fictivă, autorul ne invită să fim mai conștienți de propriile limite și să nu ne temem să privim realitatea în ochi. Pentru mine, această carte e ca o poveste cu înțelepciune, dar și cu dezamăgire, care te face să vrei să te implici și să nu mai accepți pasiv aceste realități.

În final, cred că mesajul de bază al lui Boia e clar: dacă vrem să schimbăm ceva, trebuie să ne cunoaștem mai bine, fără prejudecăți și fără teama de a recunoaște atât meritele, cât și deficitele. Și poate, doar astfel, vom putea construi o Românie care să nu mai fie „altfel” în mod negativ. E o lectură care, după cum zice și el, ne pune pe calea de a avea o perspectivă mai clară asupra țării noastre, dar și asupra noastră, ca oameni care trăiesc în ea.