De ce scrii nu scapi

Inspirata, ca atmosfera, din Suferintele batranului Wernher , precedenta carte a lui Gheorghe Sasarman, si conceputa intr-un stil bonom-mucalit, care o face irezistibila la lectura, piesa principala a volumului de fata vorbeste despre forta plasmuitoare a premonitiei, adica despre puterea de predestinare pe care scrisul o exercita insidios asupra celui care i se dedica. Imaginati-va, prin analogie, un Thomas Mann urcat ca pacient la Davos in urma scrierii Muntelui vrajit sau un Kafka transformat in ganganie dupa finalizarea Metamorfozei .
Printr-un paradox cauzal similar, scriitorul din De ce scrii nu scapi lasa „la dospit” un text nefinalizat in care este vorba despre o glezna fracturata si pateste, cu ocazia unei vilegiaturi, exact accidentul pe care il descrisese anterior, repausul medical fortat care urmeaza oferindu-i ragazul de a face inventarul tuturor catastrofelor despre care a mai scris, in asteptarea, calma si inteleapta, a efectelor pe care acestea le vor produce. Gheorghe Sasarman este un maestru al cauzalitatilor existentiale prapastioase, tratate literar in cheie ludica, decomplexata.
Incitat de accidentul creativ care-i incetineste intrucatva corpul, dar in schimb ii dinamizeaza mintea, el recupereaza din trecut cateva texte proprii cu o consistenta destinala similara, realizand un volum tematic vesel, scris subtil si elegant, cu o incarcatura autoironica evidenta. – Stefan Borbely