Cartea „De ce sunt ortodox” scrisă de Klaus Kenneth este o pledoarie sinceră și plină de emoție pentru credința ortodoxă, scrisă de cineva care a trecut printr-un adevărat proces de reîntoarcere spre Hristos și vrea să împărtășească această experiență cu cititorii. Când am citit-o, m-a cucerit modul direct și onest în care Klaus povestește despre călătoria lui spirituală, fără ocolisuri, fără măști. A venit în România cu o misiune clară, să spună adevărul despre credința lui, chiar dacă asta i-a adus antipatii sau neînțelegeri din partea celor din jur. E ca și cum ne-a trezit dintr-un somn fals pentru a ne reaminti de valorile autentice ale creștinismului, nu cele superficiale sau constructorii sociale. Ce îmi place la cartea asta e tonul simplu și sincer, ca și cum ai discuta cu un prieten drag la o cafea. Klaus nu se ascunde după termeni complicati sau teorii înfoiate, ci vorbește despre ceea ce a trăit și simțit, despre salbă de minuni și despre puterea credinței în fața încercărilor vieții. El ne ajută să vedem că întoarcerea spre Hristos nu e o fugă de realitate, ci o reîmpăcare cu adevărul, chiar dacă uneori pare neașteptat sau chiar durează mult până îl găsim. Un alt aspect care m-a impresionat e modul în care autorul relatează despre lupta interioară, despre cum credința ta poate deveni un refugiu și o forță de schimbare. Don’ta Klaus ne îndeamnă să fim mai curați în suflet, să ne asumăm credința noastră fără rușine și să nu ne lăsăm pradă părerilor negative sau criticilor. E o poveste despre curajul de a fi diferit, despre puterea unei transformări adevărate și despre bucuria de a te întâlni din nou cu Dumnezeu, chiar dacă drumul nu e întotdeauna ușor. Finalul cărții e plin de speranță și optimism, ne amintește că Dumnezeu nu ne părăsește niciodată și că oricât de întunecată ar fi noaptea, lumina credinței e mereu acolo, gata să ne ridice. În concluzie, „De ce sunt ortodox” e o carte care te face să gândești, să simți și să îți reevaluezi propriul drum spiritual. O recomand cu drag tuturor celor care vor să înțeleagă mai bine credința ortodoxă sau pur și simplu au nevoie de o poveste de suflet adevărată și motivațională.
Venit in Romania sa marturiseasca pe Hristos, Klaus Kenneth a facut-o intr-un mod cu totul dezlegat de ifosele noastre misionare, sfindandu-ne incruntelile si adaosurile cinice. A deschis rani si vinovatii, a inchis dureri si a facut sa freamate salile.
A convenit unora. Altora, nu.
Ca intotdeuna in Romania post-decembrista, cartitorii lui au vadit ca unei constructii constante de culturi crestina, marturisitoare, preferam cultura instinctuala, aceea care ofera rezultate soft, manevrabile. Klaus Kenneth nu stie sa marturiseasca altfel decat l-a invatat Parintele Sofronie de la Essex, decat l-a crescut spre marturie duhul parintelui Zaharia Zaharou.
Direct, smintitor, pe alocuri, dar bucuros de o minune asa mare, cum a fost intoarcerea la Hristos, reinnoada pentru publicul roman stilul apologetic al timpurilor de demult, in care nu eram crestini doar pentru ca mormintele stramosilor ne erau crestine, ci pentru ca Mormantul Mantuitorului s-a aflat gol, in zorii dintai ai Invierii. Totdeauna m-am bucurat cand diavolul pierde cate un om din mrejele sale.
Dar cand pierde un astfel de om, ca fratele Klaus, il vad tavalindu-se prin praful obidei dracesti, orbit de lumina pe care, pierdutul de el, o transmite in Numele Celui care L-a castigat. Binecuvantat fie Dumnezeul nostru, Care ne vrea mantuiti!
– Pr. Prof.
Univ. Dr.
Constantin Necula